“ O separare este o cale de reunificare şi de regăsire a iubirii de sine.” Jacques Salomé
Cand o relatie se rupe, pe langa tristete se pot trezi in interiorul nostru si alte trairi emotionale – suferinta, disperare, abandon, respingere, singuratate, frica de moarte… Care sunt expresia reactivarii altor situatii de ruptura din trecutul nostru.
Si putem avea impresia ca viata noastra nu mai poate continua, ca nimic nu va mai fi la fel si din punctul meu de vedere este partial adevarat. Pentru ca viata ne va fi diferita din acest punct incolo, din care ne vom construi altfel, ingloband aceasta despartire.
Asa cum un copac creste, in timp, cu cate un nod, o scorbura, dupa ce o ramura din coroana lui nu mai este:
Uneori ea a fost rupta, ca o moarte sau despartire neasteptata. Cand pierdem o relatie, cu cat este mai importanta, cu atat va fi nevoie de mai multa munca in interiorul „trunchiului nostru” pentru a redeveni intregi, pentru a trai fara acea relatie care ocupa o parte a universului nostru. Ruptura in sine este un soc. Voi avea nevoie sa vindec partea din mine care a suferit ruptura. Si apoi sa gasesc un alt fel de a trai , fara tot ce primeam bun de la acea ramura-relatie.
Alteori ramura a cazut pentru ca era bolnava, asa cum alegem sa incheiem la o relatie toxica pentru noi. Exista astfel de legaturi care sunt gaunoase, pline de paraziti, care risca sa ne infecteze si pe noi insine cu mesaje toxice, certuri fara sfarsit, violenta verbala, fizica, morala. Si pentru a ne proteja viata, energia, increderea in noi si iubirea de sine alegem sa ne eliberam de relatiile care le afecteaza in mod direct.
Sper sa alegem sa ne eliberam, dupa ce am facut eforturi de asanare a parazitilor, adica de comunicare. Nu sunt adepta renuntarii la relatii decat dupa ce am depus energie in a ne pozitiona, a asculta, a construi cai de a trai sanatos impreuna. Dincolo de acestea, cand sistemul nu se schimba si relatia imi consuma energia in loc de a o stimula, aleg sa renunt la aceasta relatie. Si in acest caz am nevoie sa vindec punctul de legatura cu ramura bolnava, sa am grija la eventualele reveniri ale parazitilor (adica reincercarile celuilalt de reluare a sistemului) si de asemenea sa am grija de mine pentru a nu mai oferi teren propice altor paraziti. Adica sa vad ce din mine a contribuit la instalarea sistemului toxic de relationare.
Se mai intampla si sa nu mai am nevoie de o ramura, pentru ca am ales sa ne dezvoltam in alte directii, asa cum renuntam la o relatie in care nu ne mai regasim, noi cei de azi, cu ce am devenit, fie ca este vorba despre o prietenie, un cuplu sau un proiect profesional. Suntem fiinte in continua transformare si uneori scopurile si valorile de la care am pornit evolueaza diferit pentru 2 parteneri de afaceri, 2 prieteni sau chiar 2 parteneri de cuplu. Sa ramanem agatati in relatii sau proiecte in care nu mai suntem noi insine, in care nu mai putem construi impreuna poate deveni frustrant si defavorabil pe termen lung.
Fidelitatea fata de mine insumi este primordiala: fata de valorile, aspiratiile, nevoile si dorintele mele. Cand ele merg in coerenta cu ale celuilalt este inaltator. Atunci cand ajung sa renunt la mine pentru a „nu supara” si pentru a „face fericit” pe altcineva, voi compensa cumva aceasta „renuntare” – fie la nivelul corpului, fie prin reprosuri aduse celuilalt si certuri inerente. De aceea in astfel de cazuri este utila o separare comunicata relational: sa punem fiecare in cuvinte ce traim, la ce aspiram si cum putem face separarea oportuna fiecaruia. Fara fuga ci comunicand autentic. Astfel si vindecarea trunchiului dupa separare de aceasta ramura, care nu imi mai este potrivita acum, se poate face calm si pastrand tot ce am primit bun de-a lungul drumului nostru impreuna.
Photo de Rob Mulally pe Unsplash