“De-a lungul vietii, parasim si suntem parasiti. Trebuie sa renuntam la o buna parte din ce iubim. Pierderea pare a fi pretul pentru a creste in viata. Si totodata este sursa pentru cele mai multe dintre progresele noastre.”
Jacques Salome in “Curajul de a fi tu insuti”
Despartirile, separarile, moartea sunt adevarate rupturi, care apar uneori mai devreme, alteori mai tarziu pe parcursul existentei noastre finite. Si totusi exista speranta renasterii fiintei noastre si repere sanatoase pentru a reusi, in ritmul potrivit, sa vindecam ce s-a « rupt » . Astfel sa evoluam, integrand cu adevarat si aceasta incercare a vietii.
La inceput durerea este atat de mare incat uneori simtim ca nu putem trece mai departe, ca lumea s-a sfarsit atunci. Si totusi, dupa ce “iarna” din interiorul nostru trece, la timpul potrivit, poate aparea “primavara”; putem renaste la viata, cu muguri plapanzi apoi frunze fragede, catre o noua relatie, catre o existenta diferita, noua, mai aproape de … noi insine. Iata in continuare cateva lucruri ce sper ca iti vor fi utile pentru a trezi muguri de renastere in viata ta.
Trairea despartirilor
Momentul si felul in care pot aparea aceste lucruri in viata noastra este foarte diferit: in copilarie si mai tarziu, pot fi asteptate sau bruste, si sunt de cele mai multe ori un soc. Poate fi vorba despre despartire de partenerul(a) de cuplu, moartea cuiva drag, a fi dat afara de la serviciu, a parasi un camin, a pleca din tara, pentru copii plecarea unui prieten, mutarea la alta scoala, moartea unui animal de companie si multe altele.
Suferinta pe care o resimtim este uneori atat de puternica incat unii dintre noi fug de la a o trai si se refugiaza in alte relatii, in a munci zi-lumina. Altii pot sa fuga pur si simplu, sa se mute in alt oras, in alta tara sau sa se urce in masina, motocicleta sau bicicleta si sa mearga unde vad cu ochii. Exista, din pacate, si posibilitatea de a ne refugia in dependenta de alcool, de droguri, de mancare, de cumparaturi, fiecare cu consecintele sale departe de a fi benefice.
In astfel de momente “indesam” sentimentele si emotiile neplacute in interiorul corpului nostru si le pastram acolo pana cand vor rabufni. Si pentru a le pastra inchise cheltuim multa energie, din energia care ne este atat de necesara vietii, cresterii si creativitatii. Vestea proasta este ca, in ciuda efortului, vor iesi la suprafata, cand te astepti mai putin. Este nevoie de un cuvant, o privire sau ceva ce face celalalt pentru a declansa in noi « uraganul » .
Forma poate fi si alta decat a uraganului, ceva mai “permanenta”, ca o doza zilnica, neletala de otrava care ataca tot ce e mai bun si agreabil.
Toate aceste lucruri apar in momentul in care alegi sa nu traiesti durerea, suferinta, furia si tristetea care sunt naturale in momentul in care pierzi pe cineva sau ceva drag tie. Fugim in mod natural cu totii din calea suferintei, ca de o treapta pe care am vrea sa o sarim.
Surpriza este cateodata aceea ca atunci cand lasi trairea sa existe in interiorul tau, sa nu fie cum te-ai asteptat: daca e sa plangi, nu vei plange continuu si cel mai probabil suferinta nu va fi de netrecut.
“Renasterea” dupa despartire
Dupa ce traiesti o despartire poti alege sa ramai suspendat in timp, traind si alimentand permanent durerea pe parcursul anilor. Poti ramane acolo, ca intr-o moarte simbolica, sau poti alege sa revii in prezentul vietii tale si sa incepi sa te bucuri de ceea ce exista si ti se ofera in prezent.
Daca te intereseaza acest subiect, te invit sa afli mai multe aici.
