În fiecare dintre relaţiile tale, de cuplu, cu copilul, profesionale, de prietenie şi celelalte, ai la dispoziţie 4 demersuri: să dai, să primeşti, să ceri şi să refuzi. Pentru ca tu şi relaţiile tale să fie sănătoase şi fericite, este important să existe un echilibru între aceste patru demersuri.
Astazi va voi vorbi despre cum se echilibreaza aceste demersuri in relatia cu cel mai mare impact in dezvoltarea fiecarei fiinte umane – relatia dintre adulti si copii, atat pentru parinti cat si pentru cei care lucreaza cu copiii.
Si te invit sa nu te grabesti sa treci peste aceste randuri daca nu esti parinte sau educator, pentru ca ai fost odata copil si …ai fost crescut de o mama, de un tata sau de alte persoane care si-au asumat acest rol.
Vei putea astfel descoperi cum au implinit parintii tai si educatorii tai aceste functii si cum anume se reflecta acest lucru in viata ta de acum.
Functia hranitoare – MAMICA / TATIC pentru parinti
- Este cea prin care parintele da, ofera ingrijiri, atentie, timp, disponibilitate
- Este si functia prin care primeste ceea ce vine de la copil (primele gangurituri, zambete, cadouri, imbratisari, plansete, cereri, crize, etc.)
- este functia care spune DA la a manca o ciocolata intreaga de ziua ta, DA la a mai ramane 10 minute in parc, care asculta intrebarile si ce simte copilul fara sa il critice. Ofera mesaje-cadou, apreciaza eforturile pe care copilul le face.
Copilul se simte astfel apreciat, ascultat, valorizat, existent.
Functia structuranta – numita MAMA si TATA pentru parinti
- il va ajuta pe copil sa se integreze in societate si sa isi cucereasca independenta
- Prin aceasta functie parintele ii cere copilului (sa isi implineasca nevoile si sa respecte regulile) « Iti cer sa iti faci patul » ; «Iti cer sa te speli pe dinti » ; «Iti cer sa vii la masa. »
- Tot aceasta functie este si cea care refuza, care spune “Nu” : «Nu iti dau voie sa mergi singur cu bicicleta pe strada» « Nu iti dau voie sa o bati pe sora ta».
- este mai putin gratifianta, pentru ca aduce restrictii, poate cauza conflicte.
Rolul acesteia este de a reduce, treptat iluzia copilului ca dorintele lui sunt atotputernice si ca mama si implicit intreg universul ii sta la picioare.
Exersarea acestei functii creeaza cadrul in care copilul isi va realiza activitatile. In interiorul cadrului, pe care vi-l puteti imagina sub forma unei camere, de exemplu, poate face tot ce vrea, in cadrul acestor reguli, adica doar in aceasta camera. El se poate juca in acest loc delimitat, unde este in siguranta.
Atunci cand nu exista acest cadru, copilul se simte in nesiguranta (ca o camera careia ii lipsesc peretii). Sa ne imaginam cum ne-am simti noi, adulti fiind, in mijlocul unui spatiu fara limite. O senzatie similara ar avea un copil in lipsa cadrului stabilit in familie.
Exersarea acestui rol presupune fermitate, adica un ton sigur, calm si senin, fara nervi, tipete sau pedepse.
Pentru a ajuta copilul sa creasca armonios si sa devina un adult implinit, va fi necesar ca parintii sa stie sa exprime in mod echilibrat cele doua functii, in coerenta cu valorile lor si cu nevoile corespunzatoare varstei copilului.
Si acum, pentru fostul copil din tine, daca iti reamintesti copilaria si adolescenta ta, oare nevoile tale au fost implinite suficient, cea de mama, mamica, tata sau tatic ? (aveai nevoie de mai multe mangaieri, incurajari, sa fii ascultat, sa ti se dea lucruri bune pentru tine, sa ti se faca un program, sa nu ti se implineasca toate dorintele, imediat, sa nu fii lasat sa faci tot ce vrei…). Se intampla des ca in prezent, intr-o situatie similara, fostul copil din interiorul nostru sa se trezeasca si sa reactioneze… virulent. Din fericire, cu ajutorul Metodei ESPERE® putem ingriji simbolic aceste nevoi din trecut pentru a nu mai perturba prezentul.
Daca esti parinte, pentru tine in functiile tale nou descoperite de mama si mamica / tata si tatic, te invitam sa le exersezi in mod constient : Care este nevoia copilului acum, ce pot face pentru a il ajuta sa creasca, sa devina autonom si pe cat posibil implinit ?
