iulie 5, 2019

Copilul, ultimul gadget* Partea II

[vc_row][vc_column][vc_empty_space][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/4″][vc_empty_space][vc_single_image image=”37354″ img_size=”full”][/vc_column][vc_column width=”3/4″][vc_column_text]Stii vreo poezie?

Putem sa continuam metafora copilului ca gadget cu binecunoscuta scena in care mergi cu copilul in vizita si… auzi replica standard, adresata copilului tau:

“Tu stii poezii, cantecele?”

Este ca si cum copilul este o sursa de divertisment – apasam pe buton si incepe sa cante sau sa recite ca un televizor sau video player.

Sau ca si cum capacitatea lui de memorare mecanica este sursa noastra de mandrie – “Copilul meu stie 5 poezii si 10 cantecele.”[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_empty_space][vc_column_text]Care e reactia copilului? De cele mai multe ori nu are dispozitie sa serveasca drept divertisment, el are alte interese (sa descopere casa, sa sara pe canapea, sa isi gaseasca o ascunzatoare, etc.).

Si noi ca parinti ne putem arata nemultumiti pentru ca nu vrea sa spuna, eventual chiar suntem rusinati pentru faptul ca in aparenta nu stie nici o poezie sau cantecel.

Dar ma intreb cum oare ar reusi el sa faca acest lucru, dat fiind faptul ca nu are un model de la care sa invete. Pentru ca, din cate stiu eu, noi, adultii nu avem program artistic; nu cred ca tata, mama, bunicii recita poezii si canta cantecele in ocazii festive. Deci, cum anume i-am putea cere copilului, el, printre cei mai tineri membri ai familiei, sa vina in fata adultilor si sa recite. Mai ales ca, de obicei, experienta se soldeaza si cu rasul general al adultilor, care gasesc amuzanta perfomanta copilului. Ori astfel de momente stau, de multe ori, la originea fricii de a vorbi in public; frica aceasta fiind de altfel dintre cele mai raspandite printre oamenii de toate varstele. Adultii rad, copilul nu intelege ce anume i-a facut sa rada, se simte rusinat, umilit si mai mult ca sigur va evita sa mai vorbeasca in public, pentru a nu repeta experienta.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”2/3″][vc_empty_space][vc_column_text]De aceea, va propun un alt fel de a relationa cu copiii, fie ca sunt ai nostri, fie ca nu, in exercitiul relational de saptamana aceasta.

Va invit sa iesim din rolul de spectator in relatia cu copiii si sa facem lucruri impreuna:

–fie ca este vorba de activitatile noastre (sa gatiti impreuna, fara sa te stresezi de mizeria care rezulta la final, sa faceti curat impreuna, chiar daca nu va fi luna cum faci tu de obicei, dar poate fi distrativ, in loc de a fi o corvoada, fie care este sa repari clanta sau scaunul)

– fie ca este vorba despre a ne juca si noi impreuna cu el (sa ne alergam prin parc de-a “v-ati ascunselea”, sa facem o bataie cu perne duminica dimineata, sa ne alegem personaje de basm, sa ne facem costume si sa jucam povestea…

[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/3″][vc_single_image image=”37353″ img_size=”full”][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_empty_space][dt_fancy_title title=”Va urez inspiratie pentru a fi parintii de care au nevoie copiii vostri.” title_size=”h2″ title_color=”accent”][vc_empty_space][/vc_column][/vc_row]

In this article:
Share on social media:
Facebook
Twitter
LinkedIn
Telegram

Related articles