[vc_row][vc_column][vc_empty_space][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_empty_space][vc_column_text]Azi vei putea afla mai multe despre nevoia de a fi recunoscut. Si aceasta este o nevoie relationala, se implineste in relatie. Te invit sa te imaginezi pe tine ca pe o piatra pretioasa slefuita, care are mai multe fatete. Si fiecare piatra este unica, in sine si in modul de slefuire; tot asa cred ca si tu ai nevoie sa fi recunoscut in toate laturile tale, cu rolurile tale, pasiunile si reusitele tale.

 

Ce inseamna sa imi satisfac nevoia de a fi recunoscut in relatiile importante din viata mea

Asa sunt recunoscut

Cand celalalt ma vede asa cum sunt, cu multiple si diferite fatete:

  • rolurile mele de profesionist(a), fiu/fiica, mama/tata, sot/sotie, iubit/iubita, prieten(a)…
  • pasiunile mele (pentru sport, masini, pictura, muzica, comunicare, infrumusetare, design…)
  • felul meu de a fi (sunt morocanos dimineata, am nevoie de timp pentru a lua o decizie, imi plac petrecerile…)

Asa NU sunt recunoscut

Cand celalalt ma vede si se raporteaza la mine doar printr-o fateta a mea. Eu sunt tridimensional si celalalt ma vede bidimensional. Ma identifica rolului tau, de exemplu :

Seful ma vede doar ca subordonat, sotul doar ca sotie, sotia ma vede doar in rolul de tata pentru copil, mama ma recunoaste doar ca fiu/fiica.

 

In relatia mea de cuplu

Asa sunt recunoscut

Cand cuplul se maturizeaza, trecand de la cuplul fuzional de la inceput la cuplul divizat.

« Miza oricarei relatii nu consta doar in faptul de a fi intelegere intre cei 2 parteneri, ci mai ales de a face sa coabiteze diferentele. » Jacques Salomé

Astfel il voi recunoaste pe celalalt cu ceea ce are diferit, dincolo de ceea ce avem in comun.

Relatia pe care o vom crea va permite fiecaruia sa se poata regasi in oricare dintre fatetele sale, revenind in relatia de cuplu mai mult el insusi, cu mai multa energie si avand mai multe de oferit.

Ex; El se va putea duce la bere cu baietii, va putea sa iasa la fotbal duminica.

Ea va putea in timpul acesta sa se vada cu prietenele, sa isi umple dulapul de pantofi, sa se vopseasca roscata, sa mediteze la rasaritul soarelui…

Asa NU sunt recunoscut

Cand cuplul ramane la stadiul fuzional. Sunt una cu celalalt, nediferentiat. Orice incercare a mea sau a celuilalt de a fi in alta dintre fatetele pietrei sale pretioase, in afara celei de partener de cuplu este suprimata.

Intr-o prima etapa a vietii de cuplu este naturala fuziunea, dar ramanerea perpetua la acest stadiu bidimensional va pune presiune chiar asupra relatiei, conflictele sau schimbarile care vor surveni, la un moment dat fiind cu atat mai dramatice.

Atunci cand nu sunt recunoscut asa cum sunt, ci doar asa cum vrea celalalt, primesc acuzatii si reprosuri :

« Iar te vezi cu prietenii, iar nu stai cu mine. Dar ce au ei si eu nu am ? »

« Dar de ce sa iti continui studiile ? E mai bine asa, amandoi fara facultate terminata. »

« Iar ai iesit cu prietenele, nici macar nu am mancat fara tine… »

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_single_image image=”38426″ img_size=”700×500″ alignment=”center”][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_empty_space][vc_column_text]

In relatiile mele profesionale

Asa sunt recunoscut , pentru ceea ce stiu, cunostinte si abilitati , pentru experienta mea  si rolurile mele de sef, subordordonat, coleg, sot, parinte, fiu, etc.

Toate acestea imi sunt luate in considerare atunci cand mi se dau sarcini, uneori diferite de fisa mea de post sau de abilitatile mele profesionale.

Nu sunt recunoscut cand sunt vazut doar ca o functie, ca o rotita care trebuie sa functioneze bine in angrenaj, si cand nu merge bine i se aplica diferite masuri. Nu esti recunoscut in ceea ce esti cu adevarat si nu te regasesti in munca ta. Ti s-a intamplat vreodata asa ceva ?

Descopera cum sa aduci energie si viata in relatiile tale profesionale la urmatorul workshop dedicat acestora aici

 

In relatia cu copilul meu

Pentru a il sustine pe copil sa isi satisfaca nevoia de recunoastere :

Il recunosc, ca existand si fiind copilul meu, din primele lui momente de viata, prin prezenta, cadrul legal, apoi surasul, caldura mea, gesturile mele de ingrijire, cuvintele de alint.

Il recunosc ca fiind diferit de ce mi-am imaginat eu ca va fi (poate avand un sex diferit, un fel de a fi diferit) si nu incerc sa il modelez dupa un ideal al meu.

 

Nu il ajut sa isi satisfca nevoia de a fi recunoscut cand :

Il accept doar cand ma asculta, cand se comporta asa cum imi face tie placere. « Daca faci asta eu plec. » « Daca nu faci… nu te mai iubesc. »

Cand il compar cu alti copii mai buni sau mai silitori sau cu fratii si surorile lui. « Stefan cum poate sa fie cuminte si sa ia si 10 la matematica si tu nu poti ? »

 

Pentru fostul copil din tine

Te invit sa recitesti tot ceea ce am scris mai sus la relatia cu copilul meu si sa te asezi in locul copilului ; vei afla daca nevoia ta de a fi recunoscut a fost satisfacuta in copilaria ta. Exista o veste buna, pentru ca sunt demersuri pe care le poti face pentru a incheia aceste situatii din trecut care te perturba in prezent. Te astept la un workshop, atelier sau intalnire unu la unu.

Ce zici, accepti provocarea? Spor la implinit nevoia de a fi recunoscut!  [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

In this article:
Share on social media:
Facebook
Twitter
LinkedIn
Telegram

Related articles