“ Avem, fiecare din noi, multe mijloace pentru a ne dinamiza sau ne maltrata viata, pentru a o iubi sau a o detesta, pentru a o consuma in cotidian sau pentru a o onora si a o creste ca pe cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata in existenta noastra.”
Jacques Salomé
Aceasta bunavointa fata de sine este o descoperire recenta pentru mine. Desi am citit si auzit mult despre ea nu am reusit sa o traiesc in relatie cu mine insami pana de curand. Imi era cumva natural in relatie cu altii, dar cu mine autocritica si comentariile acide continuau. Ramaneam astfel sa pastrez un ideal sterp de perfectiune, despre cum ar „trebui” sa fie lucrurile in loc de a ma bucura cu adevarat de ce exista in prezentul vietii mele.
Bunavointa ar putea inlocui autoacuzatiile, care intra automat in functiune pentru ca le-am integrat la un moment dat primind astfel de remarci de-a lungul vietii de la familie, anturaj, persoane cu autoritate. Cum anume? Primul pas ar fi sa observ ce imi spun mie cand ceva nu imi reuseste. Daca este o autoacuzatie: „Nu esti in stare!” „Ce proasta esti!” „Bineinteles, puteai tu sa faci ceva cum trebuie?” atunci sa observ cum ma simt cand imi spun astfel de mesaje. In loc sa ma „motiveze” mai degraba imi scufunda cheful si increderea in mine. Si ceea ce fac este ca imi amintesc de bunavointa si mi-o ofer: „Da, nu mi-a iesit de data aceasta ce mi-am propus. Dar ma felicit pentru efort si pentru realizarea partiala.” Si deja energia mea creste si sunt gata sa progresez data viitoare. Te invit si pe tine sa o practici.
Bunavointa poate fi extinsa intr-un nou obicei de a imi oferi macar un mesaj cadou de apreciere in fiecare zi. Pe langa mesajele de acest fel care hranesc relatiile cu ceilalti, si pe care te invit sa le oferi celorlalti, si relatia cu mine insumi are nevoie de hrana buna: „Apreciez ca azi am condus mai relaxat in trafic.” „Ma felicit pentru ca am ales sa merg pe jos la magazin.”
Bunavointa fata de ceea ce simt, fie simtaminte momentane, emotii care ma perturba sau sentimente. Educatia din secolul trecut ne-a invatat sa nu ne exprimam emotiile, sa le negam chiar. Si totusi, ele sunt in mod natural parte a starilor noastre noastre si au intotdeauna un sens. In loc de a le nega, ascunde sau a ma simti vinovat pentru ele, am invatat sa le accept si sa le ascult: „Simt frica. Oare ce imi imaginez ca se va intampla?” „Simt furie cand vad ca nu a facut nimic. Oare ce emotie se ascunde in spatele ei? Dezamagire? Frica?”. Iti propun si tie sa privesti cu bunavointa ce simti si astfel cred ca certurile ar putea sa nu mai apara atat de frevent.
Bunavointa fata de trecut, in care de fapt fiecare (membrii ai familiei, eu, colegi, prieteni, parteneri) a facut ce a ales mai bine in acel moment. Deseori situatiile care au trezit suferinta in fiecare din noi in trecut reinvie in prezent. In loc de a persista in acuzatiile ale celorlalti si a ramane in pozitia de victima, iti propun sa inchei in mod simbolic acele situatii, ascultand ce ai trait, punand in cuvinte si facand gesturile care sunt necesare. Daca auzi pentru prima data despre demersurile simbolice, pasii concreti pentru tine ii poti descoperi la o intalnire individuala sau la un atelier de lucru ESPERE.
Bunavointa pentru a renunta la resentimente, care ne pot macina in interior si otravi existenta. Propunerea Metodei ESPERE, pe care o recomand cu caldura este aceea de a scoate in afara fiecare resentiment, prin a-l scrie pe o bucata de hartie si apoi a-l pune deoparte, in „sacul cu resentimente”, pe care la momentul oportun il poti arunca, distruge, ca gest simbolic de renuntare la aceste otravuri.
Bunavointa fata de corpul meu. Aici eu am dus o lupta indelungata pentru a reusi sa devin slaba, asa cum societatea aproba. Si pentru a primi apreciere si aprobare, in loc de mesaje devalorizatoare (ca in copilarie si adolescenta) mi-am supus corpul torturilor regimurilor si apoi „recuperarii” pline de invinovatire a kilogramelor. Am invatat tare greu si sunt inca in acest proces de a imi iubi corpul asa cum este el si a-l trata cu bunavointa, lasand deoparte imaginile perfecte si ascultandu-i nevoile.
Bunavointa fata de corp cand e bolnav. Am observat ca atunci cand apare o boala sau un simptom de cele mai multe ori vrem sa scapam imediat de acel lucru, tratand corpul cu nerabdare, iritare si umplandu-l de medicamente. Si tomai atunci te invit sa il tratezi cu multa bunavointa si ascultare: Oare de ce anume are nevoie? Cum il pot sustine sa se vindece? Oare ce vrea sa spuna corpul meu prin acel simptom? Cum de a aparut acum in viata mea? Pentru ca de cele mai multe ori exista un sens dincolo de cauza medicala. (Link workshop somatizari)
Bunavointa fata de ceea ce spune sau face altcineva, renuntand la interpretari negative de tipul „Nu ma place.”, „Imi vrea raul.” „De abia asteapta sa imi ia locul.”, ascultand ce traiesc eu cand aud si vad ce face si ce spune si apoi, in coerenta cu mine sa ma pot pozitiona sau nu in relatie cu acesta. O varianta este sa aflu mai multe chiar de la el legat de motivatiile gestului: „Am auzit replica ta, la ce anume te referi?”
Bunavointa fata de partener(a), fata de fii si fiicele noastre, pentru ca deseori am vazut cu cata bunavointa raspundem strainilor si cum ii criticam pe cei mai apropiati si dragi la fiecare pas: „Niciodata nu poti sa faci ce ai de facut!” „Iar te-ai lovit? Pai daca nu esti atent!” „Nu puteai si tu sa strangi dupa ce ai mancat? Tre’sa le fac eu pe toate!” Dupa mine aceasta continua scoatere in evidenta a ce nu e bine la celalalt este o alta otrava zilnica a relatiilor. De aceea te invit sa oferi acest balsam al bunavointei si celor apropiati, alegand sa observi si ceea ce este pozitiv si vorbind despre tine cand ceva te deranjeaza. „Ma bucur ca avem o ora de petrecut impreuna.” „Simt o mare oboseala si aleg sa ma relaxez. De aceea iti cer te rog sa strangi tu in bucatarie.”
Bunavointa fata de fiecare fiinta pe care o intalnim, fie ea om, animal, planta. Fata de ceilalti români de pe planeta. Bineinteles ca instinctele de autoprotectie sunt importante si salvatoare in caz de pericol, dar extinderea acestora la a trata ca potential „dusman” orice fiinta din jur cred ca este prea mult in zilele noastre. De asemenea te indemn la a reconsidera indiferenta cu care tratam oamenii, animalele, plantele si pentru a o putea inlocui, macar pe alocuri, cu bunavointa. Cred ca astfel intreaga lume ar fi un loc mai benefic fiecarei fiinte.
Sper ca aceste randuri ti-au fost de folos si daca ai intrebari sau povesti despre bunavointa fata de tine insuti, astept sa imi dai de veste.
