Despre un Hopa-Mitica epuizat
In fiecare dintre relatiile noastre, de cuplu, cu copilul, profesionale, de prietenie si celelalte, avem la dispozitie 4 demersuri: sa dam, sa primim, sa cerem si sa refuzam. Pentru ca noi si relatiile noastre sa fie sanatoase si fericite, este important sa existe un echilibru intre aceste patru demersuri.
Daca iti este greu sa refuzi atunci cand celalalt:
- iti cere ceva (timpul tau, efortul tau, implicarea ta, un obiect personal, o informatie, etc.)
- iti da ceva (sfaturi, cadouri, invitatii, ingrijiri, etc.),
atunci exercitiul relational de azi cu ajutorul Metodei ESPERE® sper ca iti va fi de folos.
Cand ceea ce vine, pana la jumatatea relatiei, nu este bun pentru mine (si stiu ca nu este bun pentru ca mi-am luat un moment sa ascult ce traiesc in interior in legatura cu acestea), este important sa ma respect pe mine suficient de mult pentru a reusi sa spun “Nu”.
Cum de imi este greu sa spui “Nu”?
- De mic am fost obisnuit ca nu este frumos sa refuzi si ca trebuie sa ii asculti pe cei mari. Devenit astfel copil ascultator, continui si in prezent sa nu refuz.
- Confunz cadoul sau cererea venita de la celalalt cu persoana lui. Imi imaginez, in mod eronat, ca daca spun “Nu” inseamna ca il resping pe celalalt sau renunt la relatie.
Ce efecte apar cand nu refuz?
- Devin un Hopa-Mitica, cel care sare rapid, la orice solicitare, cu un “Da”. Ajung la epuizare.
- Spun “Da” celuilalt si imi spun “NU” mie, nevoilor mele, dorintelor mele, planurilor mele si, in final spun “NU” vietii mele, traind-o pe cea pe care o doresc altii pentru mine.
- Primesc si “gunoaiele relationale”, mesaje care imi fac rau. Acestea pot aparea in orice moment si in orice relatie. Chiar si in cele mai apropiate, iar efectele lor sunt devastatoare.
Cum sa afirmi un “NU”?
Te invit sa faci diferenta dintre celalalt ca persoana si cererea lui sau ceea ce el iti da (mesaj, gest, obiect). Atunci cand refuz relational, refuz ceea ce vine de la celalalt, in acest moment, nu pe el ca persoana si in acelasi timp ma afirm pe mine, cu ceea ce traiesc.
“Hai sa vedem un film.”
“Am auzit ca ai vrea sa mergem la film si eu am nevoie de o gura de aer; imi doresc sa ies cu bicicleta in parc. Ai si tu chef?” Am grija astfel de nevoile mele si de relatie.
“Tu chiar nu poti face nimic singur?”
“Da, tu crezi ca nu pot face nimic singur si eu cred despre mine ca stiu sa ma descurc bine in multe situatii.” Refuz astfel sa primesc un mesaj toxic care mi-ar putea strica ziua.
“Mama, poti sa strangi tu in locul meu?”
“Nu, aceasta sarcina consider ca iti apartine tie si cred ca este important sa ai grija de propriile tale lucruri.” Nu sunt o “mama rea”, ci respect regulile stabilite in casa noastra si valorile in spiritul carora imi propun sa ofer educatie copilului.
Ce zici, accepti provocarea? Inspiratie pentru a refuza!