[vc_row][vc_column][vc_column_text]Ce face doi oameni sa intre intr-o relatie amoroasa? Cred ca este asa de diferit pentru fiecare asa cum nicio relatie nu seamana cu alta. Un amestec de atractie, dorinta, nevoie si multe alte lucruri mai putin constientizate. Si mi se pare chiar mai interesant ce face ca doi oameni sa ramana in acea relatie, care se va transforma poate in relatie de cuplu? Si chiar atunci cand relatia devine toxica?

Vreau sa va impartasesc despre prima mea relatie. Se spune ca relatiile amoroase ne ajuta sa ne desavarsim… ei bine, eu am suferit ceva sculptura interioara atunci. Mi-a placut tare inceputul, descoperirile reciproce, ce aveam in común, dar si ce lume noua mi se arata alaturi de el. Insa destul de curand aveam sa aflu ca el inca o mai iubea pe fosta si ca nu imi poate oferi asta. Chiar el mi-a spus-o si apreciez sinceritatea, chiar daca este probabil ultimul lucru pe care vrea sa il auda cineva care s-a indragostit.
Si in acest moment al povestii, cea care am devenit intre timp, ar pune punct: «Multumesc pentru ce am trait impreuna si la revedere!».
Pentru ca cineva care nu a incheiat cu adevarat o alta relatie si care iubeste pe altcineva nu este persoana cu care vreau sa am o relatie amoroasa.
Doar ca povestea se intampla acum peste 20 de ani si adolescenta care eram atunci traia alte lucruri. Imi doream cu ardoare o relatie. Prietenele mele deja avusesera sau aveau o relatie amoroasa si mie imi parea ca ramasesem ultima, cea nealeasa de nimeni, un fel de paria. Acumulasem deja destula frustrare pe aceasta tema si eram hotarata sa schimb situatia. Si de abia reusisem, il gasisem pe cel pe care sa il numesc in sfarsit “prietenul meu” si aflu ca de fapt este agatat intr-o alta relatie. Imi amintesc si acum de disperarea pe care am simtit-o cand mi-a zis suparat intr-o seara sa nu ne mai vedem.
Si am ales … frica. Am ales sa raman in aceasta relatie din frica de a fi singura (din nou) si, bineinteles, relatia s-a stricat, pana cand a devenit toxica de-a dreptul. Nu m-am respectat pe mine ramanand si, surpriza, mesajele care veneau de la el erau deseori lipsite de consideratie si violente, devalorizari, pretentii, cereri diverse la care nu reuseam sa spun Nu. Iar increderea mea in mine, in noul rol de femeie, care era deja minuscula, a scazut sub nivelul marii. (Cam asa se intampla cand lasi sa vina la tine astfel de mesaje). Si eu la randul meu, acumuland resentimente, umpleam relatia cu alte mesaje toxice, reprosuri repetate si rascolirea amintirilor neplacute. Am alocat ceva timp pentru acest “impreuna” chinuit care a durat cativa ani, cu intreruperi. Uneori nu mai suportam si spuneam stop relatiei, dar cand frica de a fi singura reaparea, reveneam in relatie si o luam de la capat. Eram deja distractia prietenilor cand veneam cu vestea “Ne-am certat. De data asta am terminat.”
Cu fiecare reluare ajungeam in acelasi cerc vicios de suferinta, pentru ca o data instalat un astfel de sistem intr-o relatie, este ca un balansoar din care nu reusesti sa cobori. In plus, aparuse si iubirea intre timp, si la mine si la el, dar cu o relatie maltratata este doar ca un cutit invartit in rana.

Cand am vazut ca se poate si altfel, ca relatiile sunt de fapt cele in care sa te implinesti si sa te respecti, am dorit sa schimb, sa ma schimb. Ati ghicit probabil, am inceput sa merg la atelierele oganizate de Claudia la AmaneSer, am avut sansa sa il intalnesc si pe Jacques Salomé, creatorul Metodei ESPERE®. Iar atelierele lui despre cuplu mi-au mers la suflet si m-au ajutat sa ma clarific. 
Practica nu mi-a iesit foarte usor la inceput, dar cu poticneli, pasi mici si acompanierea Claudiei am reusit. Pasul decisiv a fost cand m-am ascultat si am pus pe hartie Carta mea de viata relationala in cuplu: Ce astept sa se intample in relatie, ce ofer si care sunt zonele mele de intoleranta, foarte concret. Si cand am parcurs lista si am vazut ca majoritatea asteptarilor mele nu erau implinite si doua din zonele de intoleranta fusesera incalcate, am luat in sfarsit decizia de a ma respecta si a renunta la relatia care era toxica pentru mine. A fost pentru mine o experienta care m-a format si niciodata nu am mai ajuns macar aproape de a accepta un asemenea tratament. Frica de a ramane singura a fost inlocuita cu placerea de a fi in propria mea companie si alegerea de a fi cu cineva pentru a creste si a scoate la lumina tot ce e mai bun in interior.

 

Pentru tine cum este? Ce anume face sa ramai intr-o relatie ? Ai avut si tu experientele care te-au « sculptat » in cuplu?

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

In this article:
Share on social media:
Facebook
Twitter
LinkedIn
Telegram

Related articles